E joi, și deși trece aproape o săptămână de când am plecat, vizita la mare a rămas impregnată proaspăt în suflet, așa că vreau să povestesc despre prima noastră aventură în 3 la mare.
Pe scurt, a fost cu de toate, cu soare, cu ploaie, cu mare, cu pește, cu agitație, cu liniște, cu noi :) Pentru Răducu, o primă experiență memorabilă, iar pentru mine a fost o revedere foarte emoționantă, căci trăiesc fiecare primă bucurie a lui Răducu ca și cum ar fi a mea.
Am plecat vineri, în jurul orei 12, iar după un drum de aprozimativ 4 ore, am ajuns în Corbu. Chiar a fost un drum plăcut, cu un copil care a și dormit, cu opriri și niște norișori care ne-au însoțit tot drumul și care, într-un final, au decis să își scuture stropii fix când am ajuns. Dar nu a fost problemă, după un somn scurt, ploaia a trecut si noi am fost direct pe plajă, să vedem marea. Marea, draga de ea, a fost somniferul perfect pentru Răducu.
Vineri, când am ajuns la plajă cam bătea vântul, așa că am stat puțin. Dar suficient cât să ne facem damblaua iar Răducu să guste 2 scoici și să privească valurile. Sâmbătă în schimb, în prima parte a zilei, soarele a strălucit, temperatura a fost perfectă, iar noi am savurat din plin liniștea pe plajă. Unii dintre noi cu o bere, alții cu un somn în marsupiu, dar obligatoriu toți cu picioarele goale.
Plaja din Corbu este foarte frumoasă. Exact ce ne doream - o plajă goală, care să se întindă în lung și în lat. Este rezervație naturală, iar campingul nu este permis. Ceea ce mi se pare minunat. În schimb, acum, in extra-sezon, plaja era populată de foarte mulți câini. Deși inițial mă gândeam că este locul ideal să mergi si cu câinele, nu doar cu copilul, am anulat acest gând când am cunoscut haita locală. The Local Corbu Gang, erau foarte pașnici, toți strânși în jurul nostru. Cumva completau zen-ul momentului, dar nu aș fi scos să îi dau copilului de mâncare. Pe de alta parte, în plin sezon, plaja este populată de foarte mulți oameni. Ceea ce cu siguranță mai dispersează câinii, dar am aflat că problema locului este alta. Deși campingul este interzis, plaja este permisă. Așa că, din zi de vară până-n toamnă, românu vine la plajă. Doar că, fiind o zonă liberă, fiecare este responsabil să strângă după el. Dar ghici ce?! Puțini fac asta, așa că, mai târziu în sezon, am fost avertizați că se cam împute treaba. Literalmente din păcate, căci nici cetățeanul, nici autoritățile publice nu curăță. Nu vreau să intru în acest subiect, doar vreau să subliniez faptul că o să ținem minte și o să venim cât mai devreme vara, în mai - iunie.
Deși vremea a fost on & off, nu pot spune că ne-a deranjat foarte tare, căci am fost cazați într-un loc de poveste - Cuibul de la Mare. Căsuța se află chiar în Corbu, deci nu aproape de plajă, are o grădină superbă cu flori și hamac, 8 camere (parcă), o bucătărie utilată complet la comun și muuultă liniște. Noi am avut o cameră la parter, ceea ce a fost foarte convenabil pentru fâțâiala cu Răducu in - out. Camerele de la etaj sunt mai cosy, dar fiind mansardate, spațiul devine mai mic, așa că ne-a convenit un pic mai mult spațiu, dat fiind și faptul că Răducu a avut un super pat. Eu i-am zis king sized baby bed, pentru că gras cum e, a încăput și pe lat :) Singurul mic inconvenient, și asta doar pentru că suntem în extra sezon, a fost faptul că nu există căldură și am stat cu aerul condiționat pornit din când în când. Dar a fost plăcut, sunt și o friguroasă, recunosc.
Casa este amenajată superb. M-am pierdut în fiecare detaliu, deoarece este plină de lucruri vechi, românești, care se vede că au fost alese foarte atent. Georgiana, care ne-a primit când am ajuns, mi-a povestit că în fiecare toamnă se duc la un târg din Cluj unde găsesc fel și fel de comori. Pentru mine a fost ca un mic muzeu. Iar pe lângă obiectele din casă, mi-a plăcut mult să găasesc foarte multe cărți de artă. Ulterior am aflat că aici chiar se organizează o tabără de pictură.
Revenind la partea logistica, pe noi ne-a ajutat foarte mult bucătăria pusă la dispoziție, căci mâncărica lui Răducu a fost rezolvată rapid. Când călătorești cu un copil așa mic (7 luni), este cel mai practic să ai libertatea să îi pregătești masa. Cel puțin pentru noi. O mică problemă a fost faptul că nu exista scăunel de masă pentru copii, dar am improvizat pe unul din cele multe scaune minunat pictate de pe terasă, iar flăcăul a mâncat satisfăcut. Ba chiar am dat uitării toată problema când am primit un ou proaspăt din cuibar pentru prânzul lui Răducu. Cât despre noi și mesele noastre, au fost fix ce trebuia: 2 cine gătite de către gazdă - caras prăjit in tigaie, la foc în curte, cu un mujdei de mentă si alte verdețuri fresh din grădină. Numai la mare poți mânca așa bun! Couldn't ask for more!
Căsuța este perfectă pentru o vacanță la mare. Dar nu genul de vacanță all inclusive în hotel mare, la buza mării. Este genul de loc autentic, o mică comoară ascunsă pentru care trebuie să sapi un pic. Drumul până la plajă este de aproximativ 10-15 minute cu masina, iar asta doar din cauza faptului că drumul este destul de prost, dar frumos. L-am făcut de două ori, a fost OK, doar că vara, nefiind nimic amenajat trebuie luat în calcul faptul că mașina rămâne la soare, iar bagajul este destul de voluminos - no chance fără umbreluță. Dar atât timp cât echipa de vacanță este completă și bine organizată, it's all worth it. Sau, dacă tot nu se poate ajunge decât cu mașina, Năvodari e imediat după. Nu am ajuns, dar am înteles că este tot gol, dar amenajat.
Deși o aventură scurtă cu un copil mic necesită destul de multă organizare, Doamne fere' să uiți ceva esențial din bagaj, deși drumul poate fi greu, o astfel de experiență prinde bine tuturor. Nu știu cât de multe va ține el minte, dar eu am văzut că i-a plăcut, setea lui de nou a fost satisfăcută. Cât despre setea mea de relaxare, atât timp cât sunt conștientă că probabil niciodată nu voi mai defini relaxarea ca înainte de bebe, a fost și ea satisfăcută. Clipele de conectare cu marea, cu Răducu in marsupiu dormind, au aprins în mine noi trăiri și o bucurie imensă. Am avut grijă să mă retrag 10 minute singură, să respir odată cu marea și să plec cu această imagine în minte. Așa că acum, când voi avea nevoie de o gură de aer, voi închide ochii și voi încerca să revin în clipa respectivă.
Pentru noi a fost o mini vacanță foarte reușită. Mi-ar fi plăcut să stau mai mult la povești cu oamenii din jur. Să aflu un pic mai multe despre loc, dar am tras la cuib, la odihnă și am reușit să citesc câteva pagini random dintr-o carte. Cu siguranță vom reveni, căci ne-am simțit tare bine. Este cu siguranță un loc cu mult suflet, un cuib în care te simți primit cu multă dragoste.
Mai las câteva poze (sau aici mai multe), iar eu mă retrag de data asta la Operațiunea Ghiveciul. Adică, inspirată de curtea plină de mentă, am cumpărat răsaduri și încerc să aduc grădina în balconul de la bloc. Se face cald, să curgă limonada!
Cât despre noi, ne pregătim pentru următoarea aventură: 10 zile în Maramureș!!
Cu drag,
Roxana
P.S. Oare unde se mai cutreierăm?
