De când sunt gravidă am trecut printr-un roller coaster de sentimente. Și nu, nu e clasicul "hormonii sunt de vină", probabil sunt și ei făptași, dar lumea din jur are o imensă pasiune de a-și proiecta asupra ta toate temerile și experiențele lor.
Atunci când ești gravidă dialogurile se rezumă la sfaturi. Care mai de care. Totul devine ceva de genul "Felicitări! Vezi că../știu pe cineva care.../ai grijă să..." sau "Ai pisică? Ce faci cu căinele? Cum, nu te măriți?" sau clasicul "Nu îți e frică?!?"
La început stăteam și ascultam și imi dau seama că au reușit...au reușit să stârnească în mine mini paranoi pe principiul "Auleu, dar dacă...."
Ah da, cel mai "bun sfat EVER" pe care îl primești: "pregătește-te pentru chinul ce va urma" / "o să fie un calvar" / "nu vei mai avea timp de nimic". Ok, nu neg...așa o să fie, dar nu e mai drăguț dacă, în loc să spui asta, în loc să proiectezi asta asupra mea, te-ai gândi măcar un pic să spui "Băi, cred că e cel mai minunat lucru pe care îl faci, sunt alături de tine!"
Adică, de parcă emoțiile mele nu ar fi de ajuns.
Am stat și am învârtit în cap de ceva vreme ceea ce am spus mai sus și mi-am dat seama de un lucru: "sfaturile" și poveștile cu teamă vin în procent de 95% de la doamne și domnișoare care încă nu au avut "the balls" să facă pasul, care se tem de această etapă a vieții, iar pentru ele este cel mai ușor să reacționeze proiectându-și teama lor asupra ta. Iar ca fraiera, empatizezi, deraiezi un pic și pe urmă te întorci pe calea ta, ascultându-ți inima și fiind conectată cu minunea care ți se întâmplă.
Iar asta îmi amintește ce bine au zis ei aici.. we are a culture of fear.
Și nu, nu mi-am dat pisica.
Si nu, nu renunț nici la câine. Hey, ei sunt primii mei copii....
Și nu, nu m-am grăbit (ca fata mare) la mărițiș. ...
Si nu, nu îmi e frică de nopți nedormite. Au existat și zile întregi nedormite în viața mea.. Boomtzi boomtzi.
Și nu, povestea lui X/Y/Z nu este a mea.
Dar da, emoții sunt.
Și da, încă mă uit la burta mea și mă blochez "Doamne, chiar e un copil acolo"
Și da, abia aștept să îi dau dragostea mea. Și să o primesc pe a lui.
Și da, e totul bine. Mereu.
Roxana
