Prima aventură cu Răducu

Încă de când Răducu era la dospit, am avut "grijă" să îl învăț cu fâțâiala și aventura. Din păcate, născut fiind în octombrie, iarna ne-a cam tăiat elanul aventuros și am stat în bârlog, la hibernare/alăptare :) Dar cum a apărut Sorinel pe cer și mugurașul în copăcel, nu a mai fost vreme de stat în casă. Pe lângă plimbările mele obsesive pe sub copacii înfloriți din ultimele săptămâni, am inclus o escapadă la munte în weekend-ul ce tocmai a trecut. Oh Doamne, cât de dor îmi era! Iar pe lângă dor, mai exista și nerăbdarea mea în a-i prezenta lui Răducu pe mama natură în toată splendoarea ei.

Așa că, cu mic, cu mare am plecat la primul drum. Destinația, nici prea prea, nici foarte foarte...aici, în "vecini", la Moeciu. Cazarea a fost ochită de Mr. Daddy pe Booking, eu nu am stat să citesc prea multe despre, m-am mulțumit cu cele câteva poze la care am tras cu ochiul. Nici nu mai conta, important era că plecam!

Prima reușită a excursiei se datorează Piticului, care a demonstrat încă o dată că "cine se scoală de dimineață departe ajunge" și aș completa cu "și prinde cea mai wow cameră din pensiune" pentru că o poate alege. Așa că, pe principiul "primul venit, primul poftit" ne-am ales cu camera cea mai cea. Dar chiar dacă nu am fi avut această cameră, întreaga casă este minunată. Eu sunt foarte atentă la detalii, consider că frumusețea vine din micile detalii, cum ar fi o clanță lucrată de mână, un candelabru lucrat dintr-o roată de moară, etc.

Pensiunea, pe al său nume "Casa Moeciu Family", este exact ce ne-am dorit: o casă veche, recondiționată și peste care s-a construit și o parte nouă. Sunt 3 camere în total, iar fiecare cameră are 2 paturi duble (da, două), astfel familiile pot veni liniștite la o porție sănătoasă de lăfăială. Dacă te miști repede și ajungi să alegi camera.... ajungi în PARADIS. Eu așa m-am simțit. Camera noastră avea geamuri pe toaaaată lungimea, așa că oriunde te întindeai, oriunde stăteai erai ziua cu ochii în munți, iar noaptea cu ochii în stele.

Noi suntem mai hippioți, ca să nu pic fripturiști, și nu avem nicio problemă în a călători cu sandvișul și berea în ghiozdan. Spun asta pentru că acolo nu există în incinta pensiunii posibilitatea să luați masa, daaaar.... la parter se găsește o minunăție de bucătărie echipată complet la dispoziția intregii case. În schimb, în vecini, la nici 5 minute de mers pe jos, există o pensiune cu restaurant unde ciorba de burtă e taman bună :) ;)

Întreaga zonă din preajma pensiunii este perfectă pentru pitici. În primul rand, curtea este fooooarte mare și este gândită special pentru copii. Proprietarii au la rândul lor 3 copilași simpatici, iar atenția lor pentru fiecare detaliu nu poate trece neobservată. Există o veche căsuță de fâneață recondiționată care acum este un cuibuș perfect pentru cei mici, numai bună de escaladat și dat pe tobogan. Pe lângă asta, există un maaaare spațiu liber pentru jucat fotbal, leagăne făcut fie din lemn, fie din cauciuc, iar atracția principală este o tiroliană mică, de care este prins un scaun de bebeluș.

Noi/Răducu am apreciat enorm toate aceste lucruri, dar el fiind mic, a avut alte bucurii de genul unui somn în vârf de deal in Manduca acompaniat de oițe, fluturi și raze calde de soare.

Noi ne-am bucurat de mult zen. A fost un reset de care era mare nevoie, așa că am decis că vom avea mult mai multe escapade. Urmează vizita la bunici de Paști, iar in mai am rezervat deja un weekend la Corbu. Sper să mai strecurăm și un munte până atunci.

Mai las câteva poze, poate vă inspiră!

Roxana