Este fascinantă curiozitatea și bucuria lui la orice, fie un om nou, fie un tel de bucătărie. Azi adulmeca vântul. Știi cum fac cățeii cu nasul în aer? Așa și al meu copil.
Ultima lună a însemnat o nouă perspectivă asupra vieții. Atât pentru el, care literalmente a început să vadă viața din alt unghi, adică din fund. Iar pentru mine....... pentru mine introspecție cât cuprinde. O continuă "luptă" în mine pentru a deveni cea mai bună versiune a mea. Timing-ul perfect ai spune: ai copil, renaști și crești cu el. Dar lucrurile se întâmplă atât de rapid, copilul se dezvoltă pe zi ce trece, încât fiecare zi este o alergătură între a-i crea lui ambientul perfect (program, mâncare, etc) și o continuă muncă la mine în încercarea de a-mi păstra echilibrul și zen-ul.
Inițial mă gândeam că cea mai bună este rutina pentru amândoi, urmată de un program f bine pus la punct de către mine. Dar lucrurile nu stau chiar așa. În primul rând nu ai de unde să știi ce noapte vei avea, astfel încât să știi sigur ce vei face a 2-a zi. Nu doar o dată mi s-a întâmplat să mă culc cu planuri mărețe și să îmi fie spulberate de către un plâns din 2 in 2 ore toată noaptea. Rezultatul? O nevoie disperată de perfuzii cu cafea, de o bonă care vine când apeși butonul de urgență si un serviciu de livrări mâncăruri bebelușești. Adaptarea este cheia. Ai început ziua greu, mai lași din planuri ca să nu te frustrezi. Mai bine mai puține lucruri făcute în tihnă, cu focus pe cele care sunt musai.
Când credeam că gata, lucrurile devin mai ușoare, a crescut băiatul...hopa a început diversificarea! Naivă fiind, nu vedeam pasul cu acesta un milestone atât de important pentru.... MINE :))) Păi treaba-i simplă, eu cu ale bucătăriei am avut până acum o relație de prietenie. Prietenie pe interes mai bine spus. Apelam la gătit doar când zen-ul depășea limitele normale și trebuia să îmi consum puterea creatoare. Sandvișurile si chestiile basic mi-au fost cele mai bune prietene. Dar, acum, ia Roxano challenge: 3 mese de bebe/zi + mai hrănește-te și pe tine și pe al tău om. Dacă mă întrebi pe mine, treaba cu diversificarea asta e ca și cu parentingul. Peste tot se vbește, fiecare are o părere despre cum să faci, dar cel mai important este să gătești hipsterește. Pardon, cât mai sănătos.
Așa că acum mă aflu în punctul în care descopăr cele n+1 variante de gătit quinoa, mei, tapioca, fierte, stoarse, coapte. Nici nu mai știu. Cert e că am spart Plafarul, iar în bucătărie am tot felul de ciudățenii care, trebuie să recunosc, sunt gustoase. Doar că trebuie să le dau de cap și să îmi fac mâna.
Sunt cârcotașă, I know. Dar fără cârcotă, viața e pustiu.
Așa că, ora aproape ora 14, prânzul gătit de la 11, copilul la somn, eu mă retrag în liste. Listele de "nu mă uita". Adică mâine plecăm la mare!! Și da, am o filosofie și cu listele astea pentru plecări. Există si "sub-liste" :)) Treabă grea, dar orice pentru oricât de puțină explorare și deconectare.
Roxana
No comments:
Post a Comment